Sau operatiunea Bani pentru partid in varianta bacsis, pesches, ciubuc.
Turcii ofera un exemplu prost. Sau, in functie de perspectiva, un exemplu de trafic de influenta foarte bun pentru politicienii romani.
Contractul pentru productia tancului Altay a fost semnat si, asa cum am amintit deja in episodul precedent, concurentul “mai favorit” al conducerii turce a castigat contractul in fata producatorului prototipurilor. PCR a batut si la ei competenta. Pe scurt, compania BMC, condusa de Ethem Sancak, membru al partidului de guvernamant si apropiat al lui Erdogan a castigat contractul desi BMC nu a avut nici o implicare in proiectarea acestuia, prototipurile fiind construite de firma Otokar (care produc si autobuzele destinate Bucurestiului).
BMC s-ar baza pe o cooperare cu Rheinmetall pentru a compensa lipsa de experienta insa e foarte probabil sa existe un impact negativ serios asupra programului Altay, deja in intarziere. Dar turcul plateste.
Ramane de vazut cu cat va fi intarziat programul Altay si mai ales cati bani se vor scurge in conturile partidului-stat.
Si pentru ca veni vorba de competitia pentru productia Altay, a exista si un al treilea concurent, FNSS, compania cunoscuta mai ales pentru transportoarele sale blindate, dintre care Pars a avut ceva succes la export, fiind produs de Malaezia intr-o versiune reproiectata, DefTech AV8 si care merita cateva cuvinte, pentru a nu incheia pe un ton negativ.
Interesant la Pars e ca turcii il lauda cam asa: