In prima parte, stabilirea directiei din care bate vantul.
Si pentru ca la romani de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, ii vom lua pe americani pe post de cobai exemple.
In timpul Razboiului Rece ambele parti au ajuns in cele mai multe cazuri la aceleasi solutii, date fiind problemele similare. Una din exceptii ar fi dotarea lunetistilor, acolo unde Dragunov-ului sovietic si clonelor sale mai mult sau mai putin fidele li se opunea de cealalta parte, mai precis SUA, o intreaga panoplie de arme de precizie.
US Army folosea ca DMR o versiune a M-16 cu teava de 20 de inch (508mm) in calibrul 5,56, SDM-R (Squad Designated Marksman Rifle) iar pentru echipele de lunetisti o pusca cu repetitie Remington M24 cu o teava de 24 de inch (610mm) in calibrul 7.62 NATO (observatorul fiind dotat tot cu o M4/M16). In mod clar o filozofie complet diferita de cea a sovieticilor. Arma cea mai similara unei Dragunov se gasea in dotarea fortelor speciale, SR-25 fabricata de Knight’s Armament Company, un derivat AR-10 in 7.62 NATO cu teava de 20 de inch.