Comparatia intre principalii candidati continua astazi cu senzorii EO/IR.
Pentru a intelege motivul pentru care exista diferente intre echipamentele AH-1 si AH-64 este necesar de a intelege diferenta intre rolurile lor.
AH-1 Cobra a fost destinat sa fie un aparat interimar, un elicopter de sprijin si atac la sol, pe timp de zi, care sa raspunda rapid la nevoia urgenta aparuta in Vietnam. Trebuia sa acroseze cat mai multa munitie aer-sol, sa asigure o protectie a pilotilor superioara UH-1 si… cam atat. Este motivul pentru care nu a fost dotat de la inceput cu senzori opto-electronici sau rachete anti-tanc.
AH-64 a fost conceput sa lupte in Europa si a avut de la inceput ca principala misiune lupta anti-tanc, urmata de cea de recunoastere. Sprijinul trupelor si atacul la sol s-au incadrat la capitolul “secundare”.
Concluzia trasa de US Army in urma folosirii AH-1 in Vietnam a fost ca pentru a asigura supravietuirea AH-64 la intalnirea cu apararea AA inamica – in mod inevitabil superioara celei vietnameze – era absolut obligatoriu ca AH-64 sa fie capabil de zbor pe timpul noptii urmand conturul terenului. Rezultatul a fost ca AH-64 a fost proiectat de la inceput cu TADS/PNVS (Target Acquisition and Designation Sights / Pilot Night Vision System) produs de Lockheed Martin.