TehnoMil

Sursa: USAF via f-16.net

Parte din pachetul de armament initial cerut de Romania pentru F-16 MLU erau si 18 rachete Maverick, versiunile H si K. Vestea buna e ca cele doua versiuni sint cele mai moderne dintre variantele Maverick fire&forget existente. Asta ar fi si singura veste buna.

Ca in cazul oricarui sistem de armament atat de vechi precum Maverick – proiectat la sfarsitul anilor ’60 – se pot scrie carti intregi despre versiunile sale si diferentele de detaliu dar o prezentare mult simplificata ar arata cam asa: Maverick este o racheta aer-sol multirol (pentru a multumi puristii) care a avut in primele variante un accent puternic pe lupta antiblindate/tancuri si fortificatii de dimensiuni reduse.

Primele doua versiuni, A/B, intrate in dotarea USAF dispuneau de un cap de lupta cumulativ de 57kg, ghidaj TV (contrast optic) si o raza de actiune de aproximativ 25 de km. Problema cu sistemul de ghidaj TV era ca nu functiona satisfacator in conditii de vizibilitate proasta si deloc noaptea asa ca versiunea urmatoare (D) a schimbat senzorul TV pe unul IR pseudo-formator de imagine care a facut din Maverick o racheta ce putea fi folosita in toate conditiile meteo. Dezavantajul era costul mult mai mare al senzorului IR.

Separat, USMC cautau o racheta cu precizie superioara versiunilor A/B sau D si cu o incarcatura perforant-exploziva mai mare. Au rezultat versiunile C si E, ce dispuneau de un senzor semiactiv laser si un cap de lupta de 136 de kg (E). Incarcatura de lupta mult mai mare fata de versiunile USAF o faceau interesanta chiar si impotriva navelor, asa ca US Navy a comandat propria versiune, ce combina focosul perforant-exploziv al E-ului cu senzorul IR al D-ului, rezultand versiunea F. Ideea incarcaturii de lupta marite a prins si la USAF, care a comandat versiunea G, analoaga F-ului US Navy, adica IR + focosul cel mare, G-ul fiind insa destinat distrugerii amplasamentelor puternic protejate.
Continuare…