September 7th, 2019 
admin 
Sursa: Pinterest
Israelienii par adeptii principiului ca orice unitate e o forta speciala astfel incat una din cele mai “invizibile” astfel de unitati a fost una din cadrul… artileriei. Pentru ca si artileria israeliana trebuie sa aiba fortele sale speciale.
In anii ’80 Israelul avea deja multa “experienta” in pozitia de inferioritate numerica fata de vecinii arabi, inregistrata mai ales in zona blindatelor si in special a tancurilor. Chiar daca israelienii nu s-au dat niciodata in laturi (sau mai precis inapoi – pentru ca nu aveau unde) de la lupta de aproape cu blindatele inamice, nu le-a lipsit niciodata inteligenta sa inteleaga ca riscurile sint mari si fiecare caine are ziua lui.
Ideea de a lupta cu blindatele inamice de la o distanta “sigura” nu era chiar noua insa multumita colonelului Benny Beit-Or, seful programului de dezvoltare a armamentului, Israelul a fost printre primele state care a pus la punct doctrina, structura si tehnica necesare conceptului sa devina realitate.
Structura era un batalion numit Moran, infiintat la mijlocul anilor ’80 si detasat la granita cu Egiptul, subordonat regimentului de artilerie 214 “Prastia lui David”, ulterior infiintandu-se omologul Meitar, la granita siriana, adica langa cei doi vecini capabili sa adune suficiente tancuri incat sa puna in pericol securitatea israeliana.
Tehnica era reprezentata de o racheta anti-tanc cu raza lunga, de 25 de km, numita Tammuz. Racheta era echipata cu senzori EO/IR si ghidare prin legatura radio.
Posted in 
Tags: 
