Din ciclul “barca era a saracului care n-avea lotca”: romanii au aruncat in aer in poligonul Capu Midia drona navala gasita in largul Marii Negre, in dreptul localitatii Tuzla, insa nu s-au facut inca publice rezultatele anchetei, principala intrebare fiind provenienta ambarcatiunii.
In general, cand era vorba de drone navale care s-ar putea gasi in largul coastelor romanesti, primii si, pana acum singurii, pe lista suspectilor erau ucrainienii.
Doua stiri legate de razboiul din Ucraina, nebagate in seama de media romaneasca,au aparut in media din USA si Franta, consider ca sunt interesante si merita un articol.
Office of the Director of National Intelligence(ODNI) a publicat un raport pe 2024. Director of National Intelligence si ODNI au sarcinile de mai jos:
Cateva exemple de recrutari militare in diverse armate.
ISRAEL. Desi Israelul e cunoscut ca se bazeaza pe serviciul militar obligatoriu, se pare ca si Israelul foloseste mercenari, cel putin asa rezulta din diverse stiri.
Hamas a anuntat uciderea unor mercenari ucrainieni in Gaza. In imagini se observa un soldat IDF care scrie pe o tabla “Slava Ukraini “
USA. Subiectul e destul de amplu, sunt probleme cu recrutarea si acolo, nu detaliez, am vazut insa ca unele publicatii sustin ca soldatii rusi sunt platiti la fel precum cei americani. E greu de facut asemenea comparatii, americanii dau bonusuri la prelungirea contractelor, care merg pana la 450000 USD la piloti si 50000 USD la fortele terestre.
Rezultatul umilitor al intalnirii apararii AA de productie ruseasca cu aviatia israeliana in Siria incepe sa aiba urmari si rusii s-ar gandi sa renunte la Pantsir in favoarea unui sistem complet nou.
Interesant e ca nu numai Armata ar fi nemultumita de Pantsir ci si Marina. Pe lista problemelor se inscriu greutatea, complexitatea sistemului, costul si ineficacitatea impotriva tintelor de mici dimensiuni.
O problema in plus e ca rusii tocmai au incheiat dezvoltarea si au inceput exportul pentru o noua versiune, Pantsir-SM. -SM ar avea pe hartie performante superioare variantei -S1 care a capotat atat de categoric in Siria insa -SM a fost dezvoltata inainte ca lectia siriana sa fie invatata asa ca e foarte probabil ca slabiciunile identificate cu ocazia asta sa nu fi fost rezolvate.
Renuntarea la familia Pantsir ar insemna o lovitura data sanselor de export ale -SM insa, pe de alta parte, dotarea fortelor ruse cu un sistem cu vulnerabilitati dovedite ar fi de asemenea o optiune proasta. Asa ca e interesant de urmarit cum vor introduce rusii in dotare -SM, ca un semnal pentru viabilitatea sistemului.
O cale de mijloc, care sa salveze aparentele, ar fi modernizarea unui numar limitat de -S1 din dotarea Rusiei la -SM si cam atat. Asta pana la introducerea unui nou sistem AA care va fi bineinteles tot ceea ce Pantsir a promis sa fie si mai mult de atat.
In mod traditional politica externa a Rusiei fata de Europa Centrala si de Est este vazuta ca o expansiune continua, implacabila, moderata doar de accidentele de parcurs precum caderea comunismului insa gata a fi relansata odata ce conditiile o vor permite.
Desi pare a fi confirmata de experientele trecute, viziunea de mai sus nu explica nici motivatiile care stau la baza politicii externe ruse si nici limitarile ei sau punctele slabe. De asemenea lipseste o ierarhie a amenintarilor percepute de Rusia si astfel un indiciu asupra punctelor in care ei sint dispusi sa cedeze pentru a obtine un avans in zonele considerate prioritare.
Departe de a fi doar o discutie pur teoretica, o astfel de analiza poate fi utilizata, de exemplu in cazul nostru, pentru a intelege optiunile Rusiei in privinta Moldovei de Est, motivele pentru care Rusia nu a fortat inca independenta formala a Transnistriei sau pentru identificarea punctele vulnerabile care pot forta Rusia la negocieri.