Fara a avea pretentia unei prezentari complete a evolutiei dronelor, din articolele scrise de Forbes se pot trage niste concluzii despre posibilitatile dronelor.
La 6 august 2024 a inceput ofensiva ucrainiana in zona Kursk, cu rezultate surprinzator de bune.
O explicatie a acestor rezultate sunt explicate de Mikhail Zvinchuk, autorul proiectului „Rybar”
“ Mikhail Zvinchuk, autorul proiectului „Rybar”, a publicat un videoclip cu tacticile armatei ucrainene în regiunea Kursk din Rusia. Potrivit acestuia, trupele ucrainene au intrat în grupuri mici de trei până la șase vehicule blindate. Tactici de acțiune: o treime din grup fixează o fortăreață rusă în luptă, alții o ocolesc, intră în așezările din apropiere și organizează ambuscade pe drumurile de acolo, exploatându-le. Sunt atacate întăriri rusești, după care gruparea ucraineană părăsește satul. Astfel, se pare că multe sate sunt controlate de armata ucraineană. Ceea ce poate duce la panică și la interpretarea greșită a situației militare de pe teren. “
Acestea sunt drone ucrainiene cu raza lunga de actiune, unele probabil cu bataie de 1000 km.
Dronele ucrainiene au aparut ca raspuns la utilizarea de catre rusi a dronelor Shahed , ucrainienii observand eficienta acestor drone.
Intr-un interviu din 8.05.2024 directorul general al SA „Ukroboronprom” afirma:
„— Am semnat deja o serie de contracte cu producători privați, în mare parte se referă la producția licențiată. Deci, în special, vorbim despre producția de drone — întreprinderile private nu pot furniza cantitatea necesară, așa că semnăm un acord de licență și întreprinderile noastre sunt implicate în producție.
Și a dat deja rezultate. În 2024, Ucraina a depășit Rusia în producția de drone kamikaze similare cu Shahed-131 și Shahed-136, precum și în producția altor drone de atac. „Ceea ce explodează în Rusia este tot al nostru”, a spus Oleksandr Kamyshin, ministrul industriilor strategice. Și acesta este un fapt. „
În cadrul vizitei oficiale în Israel, prim ministrul Ludovic Orban s-a întâlnit cu premierul israelian Benjamin Netanyahu. In cadrul vizitei, delegației României i-au fost prezentate tehnologii avansate din domeniul apărării ale Elbit Systems, inclusiv UAS-ul (sistemul aerian fără pilot/drona) Hermes 450.
Amintim ca Elbit Systems a anuntat ca va deschide o linie de asamblare de drone in Romania dupa ce in mai 2020, Avioane Craiova, Romaero si Elbit Systems au semnat un memorandum de colaborare pentru a produce drone in Romania. Partile componente ale dronelor ar fi produse la Elmet Bacau (subsidiara Elbit Systems in Romania) si asamblate in totalitate in Romania. Elbit Systems are deja patru capacitati de productie in România:
o Simultec (Măgurele) – Produce simulatoare pentru forțele aeriene, terestre și navale, dezvoltă programe software și integrare hardware.
o A/E Electronics (Bacău) – Produce și testează subansamble electronice, cu destinație militară și civilă
o Elmet (Bacău) – Produce sisteme și subsisteme electromecanice , printre care drone și turele cu echipaj și telecomandate (12,7mm/25mm/30mm)
o Elmet Măgurele – Unitate de producție pentru sisteme terestre care va funcționa ca centru de producție și integrare pentru turelele și stațiile de luptă contractate de Elbit Systems în cadrul unor programe locale, dar și ca hub regional conceput să acopere cererea de astfel de sisteme pentru alte țări.
Informatii suplimentare despre Elbit Systems România:
Pentru ca celebra de acum librarie a rachetelor navale ar putea poate beneficia de pe urma unor contribuitori locali, pentru acuratete maxima, si nici tintele pentru bateriile de coasta nu se descopera singure, doar prin post si rugaciune.
O comparatie rapida a principalilor concurenti pentru contractul UAV MALE pentru Romania poate fi gasita aici.
Din ce in ce mai mult zgomot si fum pe tema UAV-urilor MALE pentru Romania:
“Romania wants to increase its SRI capacity in the Black Sea, taking into account that the militarization of the region by Russia is intensively continuing,” George Scutaru, head of the Bucharest-based New Strategy Center think tank and a former member of parliament and government adviser, told Defense News. “At the end of last April, the joint Defense Committees of the Romanian parliament adopted the request of the Ministry of National Defence to start the procurement procedures for five new programs, including the acquisition of UAV systems. Within this program, an acquisition of seven tactical-operative UAV systems is to be carried out.”
Am vazut in episodul trecut cum ca Romania ar fi interesata de achizitia unor UAV-uri MALE, fapt confirmat indirect si de semnarea memorandumului Elbit pentru asamblarea locala a unor UAV-uri israeliene, printre care si Hermes 900.
Care ar fi deci concurentii cei mai probabili dintre care Romania ar avea de ales?
In pole-position ar fi MQ-9 Reaper. Pentru ca e in dotarea celor mai importanti aliati NATO, are origini sanatoase si experienta dovedita in lupta.
Reaper-ul vine si intr-o versiune cu raza extinsa, anduranta crescand de la 27 la 42 de ore. Plecand de la varianta cu raza extinsa, a fost dezvoltata o varianta ce poate fi certificata pentru a zbura inclusiv in spatiul aerian civil, MQ-9B SkyGuardian. MQ-9B pare a fi acum varianta preferata de clientii internationali, Australia, Marea Britanie si Belgia alegand configuratia asta in locul MQ-9A.
Tot in pole-position dar mai in spate ar fi Hermes 900. Pentru ca israelienii de la Elbit promit sa-l asambleze la Craiova/Romaero.
Am vazut ca la romani, din ce se stie si se cunoaste, n-au prea prins UAV-urile de categorie nano. Sa vedem deci ce pierdem.
Te-ai astepta ca toata lumea sa produca jucarii miniaturale de tipul asta, teoretic cele mai mici si mai ieftine dintre UAV-uri. Oarecum surprinzator, lista producatorilor de nano-uav-uri este extrem de scurta si, daca eliminam chinezariile si dronele civile, ramanem cu mai putini producatori decat degetele de la mana.
Cei ce domina piata nano-dronelor militare par a fi norvegienii de la Prox Dynamics / FLIR UAS cu PD-100 Black Hornet, aflata deja in dotarea a 19 aliati NATO, inclusiv SUA si UK.
Black Hornet reprezinta capacitatea UAS la nivel de grupa de infanterie sau FOS si la cele aproximativ 30 de grame are performante remarcabile. Are inclusiv o versiune de lansator dedicata vehiculelor:
Principalul obstacol in calea adoptarii sale pe scara larga este pretul de USD40-50.000. Desi, pretul scade odata cu numarul de aparate produse asa ca e de asteptat scaderea lui odata ce Black Hornet va deveni din ce in ce mai popular.
Ar fi normal ca nano-uav-urile o sa inceapa la romani cu FOS, asa ca tinem un ochi deschis si o ureche ciulita. In ceea ce priveste productia autohtona, aici nu e nimic de vazut.
Asa cum se stie, UAV-urile reprezinta domeniul de mare prioritate in care MApN coopereaza cel mai mult cu industria nationala.
Asa am vrea noi, in realitate situatia ar fi descrisa mai corect: Asa cum se stie, UAV-urile reprezinta domeniul de mare prioritate in care MApN ar trebui sa coopereze cel mai mult cu industria nationala.
Motivul pentru care e nevoie de corectura tine de fundatia pe care se bazeaza orice colaborare intre Armata si Industrie, adica transparenta si predictibilitatea planurilor de inzestrare.
Ca MApN-ul e corigent la cele doua capitole, nu e un accident sau o stare temporara ci mai degraba obisnuinta derivata dintr-o cultura puternic inradacinata a secretului dus la nivele ridicole, care insa protejeaza autoritatea contractanta de orice raspundere. Scuza obisnuita este bugetul fluctuant care nu ar permite indeplinirea planurilor de inzestrare intocmai si la timp dar asta nu explica lipsa transparentei in ceea ce priveste cerintele operationale si modul de utilizare al echipamentelor, care ar ajuta firmele romanesti sa fie pregatite pentru a participa la procesul de achizitie, atunci cand fondurile devin disponibile.
Se ajunge deci la licitatii cu caiete de sarcini cel putin ciudate – cu “probleme” – dezvaluite pentru prima data exact la demararea licitatiei de parca secretul lor ar fi in interesul national. Din contra, publicarea cerintelor din timp ar fi cel mai ieftin mod de a sprijini firmele romanesti sa se claseze mai bine la criteriile tehnice, odata ce licitatiile au fost demarate.
/Rant over
Cam cum ar arata o asemenea prezentare la altii, teoretic mai interesati de pastrarea secretelor chiar si numai pentru faptul ca au mai mult de protejat, se poate vedea mai jos: US-Army-UAS-RoadMap-2010-2035
E de remarcat modul de prezentare, nu neaparat perioada.
ADIFO (All-DIrectional Flying Object), un concept interesant creat de Razvan Sabie si Iosif Taposu. Propulsat de motoare reactive, ar fi un aparat supersonic capabil de aterizare/decolare pe verticala si manevrabilitate sporita.
Pentru testarea ideii, a fost construit un model la scara redusa, cu un diametru de 1,2m si motoare electrice in locul celor turboreactoare.
Fara a fi vreun mare specialist in domeniu, as zice ca aparatul manevreaza neasteptat de bine, raportat la alte UAV-uri VTOL.
Nu pot comenta in privinta performantelor estimate ale aparatului in marime naturala dar chiar si modelul de test e ceva ce merita analizat cu atentie.
Nu au fost publicate date legate de autonomie sau incarcatura utila posibila a fi purtata – normal, avand in vedere ca e doar un demonstrator – insa asta ar fi un inceput de discutie.
Exista mai multe entitati ale MApN care ar trebui sa fie interesate de un aparat VTOL de mare viteza (pentru un VTOL) capabil de a purta macar o camera EO/IR, un telemetru laser si un echipament de transmisie de date. Cineva ar fi trebuit sa bata deja la usa, chiar si virtuala, a ADIFOAircraft.
Autoritatea contractanta este insa ocupata cu alte treburi in perioada asta.